Tot ce trebuie să știi despre “Te aud” de Michael Sorensen

“Te aud – Relații mai bune, oameni mai fericiți” este una dintre cărțile care m-au făcut să cresc cel mai mult pe plan personal. Cartea este scrisă într-o manieră plăcută, fiind ușor de citit.

“Te aud” este despre a te opri să împărtășești și tu celuilalt despre tine pentru un moment, și a fi acolo pentru el. De a asculta problema, supărarea, dezamăgirea, bucuria sau reușita acestuia până la capăt și a îi confirma și valida sentimentele pe care le are.

“Ți s-a întâmplat și ție de nenumărate ori, probabil, ca oricărui om de pe planeta aceasta, să încerci să-ți spui ofurile în fața unui prieten….și tot ce ai primit în schimb a fost: “Lasă, o să treacă!”. Sau bucuria dată de rezultatul la vreun examen ți-a fost rapid dezumflată de remarca mamei: “Bravo, dar cine a mai luat 10?”. Când tot ce voiai era să fii auzit…”

Ca oameni avem nevoie de mai mult de la ceilalți decât să ne asculte. Avem nevoie să fim înțeleși și validați. Avem nevoie să ne șimțim auziți.

“În spatele nevoii de comunicare se află nevoia de a împărtăși. În spatele nevoii de a împărtăși se află nevoia de a fi înțeles.”(Leo Rosten)

Ceea ce am observat foarte des la români, dar poate se întâmplă și în alte culturi, este nevoia de a da sfaturi. Probabil se întâmplă și în alte locuri, autorul cărții fiind străin. Atunci când împărtășești ceva celorlalți, te aștepți, poate fără să îți dai seama la o validare din partea lor. Să îți împărtășească bucuria, supărarea, reușita sau dezamăgirea, și nu să îti spuna ceea ce ar trebui să faci, sau să îți zică părerea lor despre asta înainte să te valideze.

Dar ce înseamnă până la urmă  “a valida”? Nu înseamnă neapărat să fii de acord mereu cu ceilalți. Poți să le arăți că le înțelegi situația chiar dacă aveți păreri diferite.

Un exemplu de situație des întâlnită este urmatoarea:

“Să spunem că iei prânzul cu o colegă. Ați terminat de mâncat și mai stați de vorbă câteva minute înainte să vă întoarceți la birou. Ai observat că pare puțindistrasă, iși verifică des telefonul și nu este la fel de prezentă și implicat în discuție ca de obicei. Întrebi, din curiozitate, ce se întâmplă.

-Ah… fiica mea trebuia să  mă sune când ajunge acasă de la cursurile de dans, îmi spune, dar nu mi-a dat nici un semn până acum. Trebuia să mă sune acum o ora și sunt puțin îngrijorată.

Ce i-ai răspunde? Ai încerca să o liniștești? (de exemplu: “Sunt sigur că este bine. Știi cum sunt adolescenții, probabil a uitat să te sune.”) Sau i-ai oferi un sfat? (de exemplu: “Ar trebui să suni pe unul dintre prietenii ei!”) Ambele variante de răspuns ar putea fi de ajutor, însă ele s-ar dovedi mai eficiente dacă ai încerca, pentru început, să validezi sentimenetele colegei tale.

Pentru a valida sentimentele colegei tale, inainte de a încerca să o liniștești sau să îi oferi un sfat, ai putea să îi spui ceva precum: “E absolut firesc să fii îngrijorată, mai ales că ți-a spus că te va suna acum o oră…”

Putem observa cum acest răspuns:

1. Identifică o anumită emoție (îngrijorarea)
2. Dovedește că există un temei pentru acea emoție (a trecut mai bine de o ora de când fiica ei trebuia să o fii sunat )

Acest răspuns îi arată prietenei tale că faci mai mult decât să asculți, că înțelegi de ce simte așa.”

Răspunsurile de validare ar suna cam așa:

• “Vai, trebuie să fie așa derutant”
• “Chiar ți-a spus asta? Și eu aș fi furios dacă aș fi în locul tău”
• “Ah, e chiar trist”
• “Înteleg pe deplin de ce te simți așa: și eu am trecut printr-o situație asemănătoare și a fost greu”
• “Ai toate motivele să fii mândru de tine, e o mare realizare!”
• “Mă bucur foarte mult pentru tine! Ai muncit din greu să obții acest rezultat. Sunt convins că te simți grozav”

Iar răspunsurile de invalidare ar fi:

• “Totul va fi bine”
• “Putea fi mai rău”
• “Măcar nu e (completează spațiul liber)”
• “Hai, zâmbește și treci peste”
• “Nu îți face griji, totul se rezolvă”
• “Nu te mai plânge atât, nu ești singurul care suferă”
• “Nu-i mare lucru”

Poți să oferi validare și atunci când ai o opinie diferită

Atunci când validezi opinia cuiva nu înseamnă  neapărat că îi dai dreptate, ci că afirmi că felul in care se simte este ok, normal, justificat. Validarea înseamnă  să îi arăți celuilalt că îl înțelegi, nu că ai aceeași opinie cu el. Există o diferență între ‘înțeleg’ și ‘ai dreptate’ sau ‘sunt de acord’.

Ideea este că, dacă ai fi in locul persoanei pe care o validezi și ai avea aceleași informații, trecut, perspectivă și experientă, și tu ai șimți exact aceleași sentimente ca ea privând situația respectivă.

“Acum câțiva ani, un coleg a venit în biroul meu și m-a rugat să stăm de vorbă. Era îngrijorat în legaturăcu un alt coleg, căruia îi dădusem niște sarcini ușoare și fără prea mare importanță; considera că acesta nu era pregătit să ducă aceste sarcini la îndeplinire și se temea că activitatea lui nu va fi la înălțimea renumelui mărcii noastre.

I-am ascultat temerile și după câteva secunde am încercat să îl asigur că mă ocupasem deja de toate. Cuvintele mele i-au intrat pe o ureche și i-au ieșit pe cealaltă, apoi mi-a spus că iși pune semne de întrebare și legate de experiența și de abilitățile mele în departamentul de creație.

Un sentiment de orgoliu rănit începea să se contureze deja în mintea mea, dar mă străduiam să îmi păstrez calmul și să nu intru în defensiva. În ciuda  eforturilor mele, nu a durat mult până când am început să îi expun întreaga mea formare educațională și experiența profesională, într-o încercare zadarnică de a-l convinge că știam bine ce fac.

Am încercat de câteva ori să il fac să se simtă mai bine dar am realizat că încercările mele sunt în van. A readus în discuție îngrijorările inițiale, adăugând pe parcurs și altele. Discuția noastră se învârtea în jurul cozii, iar colegul meu cu siguranță nu mă auzea.

M-am detașat pentru un moment, cât să îmi dau seama că gestionam complet greșit situația. Am sărit direct la rezolvarea problemei, fără să îi recunosc și să îi validez îngrijorările. El nu mă auzea pe mine, pentru că nici eu nu îl auzeam pe el. Am făcut o pauză scurtă, am ascultat cu atenție ceea ce imi spunea și am încercat să îi înteleg sentimentele. Mi-am dat seama că, din perspectiva sa, cu puținele informații pe care le deținea, chiar avea motive să fie îngrijorat.

-Știi ce, Jace? Înțeleg perfect de ce ești îngrijorat.  În condițiile în care nu ai luat parte la toate discuțiile și nu cunoști toate detaliile proiectului, îl vezi dintr-odată pe tipul ăsta angajat să lucreze la proiecte pentru care nu are cele mai bune recomandări. Te înțeleg pe deplin. Practic, acum te întrebi cine se ocupă de aceste proiecte, dacă vei avea vreun cuvânt de spus în deciziile de creativitate etc. Și eu mi-aș face griji dacă aș fi în locul tău.

-Mda, mi-a răspuns el pe un ton în care puteai șimți ușurarea.

– Îți înteleg îngrijorarea și apreciez nespus că ești atent la ce se întâmplă în compania noastră. Apreciez și că mi-ai împărtășit gândurile acestea, știu că nu e ușor să porți astfel de conversații.

-Da, serios, Michael, mi-a răspuns cu un oftat adânc în semn de ușurare. Nu cred că îți poți imagina măcar cât mi-e de greu să stau de vorbă acum cu tine despre această situație.

Acum tensiunea resimțită în această conversație scăzuse semnificativ, iar Jace, simțindu-se ascultat și înțeles, începuse în cele din urmă să fie mai receptiv față de punctul meu de vedere. I-am explicat că și eu cred că această persoană nu este cea mai potrivită pentru a ocupa acest rol, dar că avea calificarea suficientă pentru a lucra la astfel de proiecte. L-am asigurat pe Jace că voi colabora îndeaproape cu acest coleg pentru că nivelul calității proiectelor să nu aibă de suferit și că aveam nevoie de el să mă ajute cu execuția  câtorva elemente-cheie.

-Mulțumesc, Michael! mi-a spus. Exact de asta aveam nevoie. Mă simt mult mai impăcat cu situația acum. A ieșit din birou și fiecare și-a continuat treaba.”

Metoda de validare în 4 pași

1. Ascultă cu empatie

Pentru a putea valida o persoană, trebuie mai întâi să asculți ceea ce zice. Pentru a face acest lucru cu empatie, trebuie să ne întrebăm care este sentimentul pe care il simte această persoană. Este neliniștită? Furioasă? Dezamăgită?

De asemenea, pentru a arăta interesul, putem să punem și niște întrebări ajutătoare care să ne ancoreze mai bine în poveste.

“Asta s-a întâmplat săptămâna trecută, nu?”

“Și apoi ce ai făcut?”

“Stai puțin, chiar ți-a zis asta?”

“Cum te-ai simțit atunci?”

“Pari îngrjorat”

“Îmi imaginez că este frustrant”

De asemenea este important să fim complet prezenți atunci când celălalt vrea să ne expună situația și să ii spunem dacă în clipa de față nu este cel mai bun moment pentru noi ca să le oferim întreaga atenție.

2. Validează emoția

Atunci când cealaltă persoană a terminat de povestit, se poate trece la pasul următor, validarea emoției.

Acest lucru se face folosindu-ne de doi pași: identificarea emoției și recunoașterea temeiului emoției respective.

Un exemplu bun ar fi “Înțeleg că ești îngrjiorat”, iar unul ideal, în care se ține cont de pașii menționați este “Înțeleg că ești îngrjiorat. Ținând cont de cele întâmplate, ar fi greu să nu te simți asa”.

3. Oferă un sfat sau o încurajare (dacă este cazul)

Odată ce ai validat și ascultat emoțiile celeilalte persoane, urmează pasul unde oferi un sfat sau o încurajare – dar nu mereu este cazul. De cele mai multe ori, celălalt nu are nevoie de feedback ci își dorește doar să fie validat.

4. Revalidează emoția

O bună practică ar fi să închei conversația cu un ultim comentariu care să aducă validare. Acest pas este mai important decât ne așteptăm căci acest ultim gând este fix ceea ce are nevoie celălalt de la început.

Exemple:

“Ah, nu aș vrea să fiu în locul tău. E într-adevăr o situație dificilă. Se pare că ți-ai făcut un plan bun totuși. Îți tin pumnii să il duci la bun sfârșit cu brio!”

“Dacă vrei să știi, am rămas impresionat de abilitatea ta de a gestiona lucrurile. Contextul acesta este foarte derutant.”

“Da, viața de licean e dură! Am deplină încredere că o vei scoate la capăt.”

“Felicitări încă o dată! Mă bucur nespus pentru tine.”